free web hosting | free website | Web Hosting | Free Website Submission | shopping cart | php hosting

acasă

numărul 21 / martie-aprilie 2012


Raftul cu cărţi

Nicolai Tăicuţu

Ion Beldeanu, Bucovina care ne doare, (Ediţie selectivă), Editura LIDANA, Suceava, 2011. 358 p. Pe manşeta copertei Constantin Cubleşan menţionează: Cartea lui Ion Beldeanu se citeşte cu nesfârşită amărăciune, mai ales gândindu-mă la regimul pe care îl asigură România minorităţilor naţionale, minorităţii maghiare, de pildă, ce este copărtaşă la guvernarea ţării şi încă tot nemulţumită e, în vreme ce românii din Ucraina sunt supuşi unui proces sigur de deznaţionalizare, fără ca nimeni, nici chiar ai noştri să acţioneze ferm în sprijinul lor. Iar istoricul Petru Ursache precizează, pe coperta a patra: …constituie o amplă bază de documente, sigură şi utilă cititorului de astăzi şi istoricului de mâine, o cronică vie a unei importante ramuri a românismului contemporan, victimă tragică a invaziilor slave, profitoare de vălmăşagul vremurilor, a tratatelor nedrepte, strigătoare la cer.

Viorel Savin, EVANGHELIA ERETICĂ, Colecţia OPERA OMNIA – Poezie contemporană, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011. 374 p. O nouă istorie ieroglifică este prefaţa la această carte, semnată de Valeria Manta Tăicuţu, carte ce este constituită din următoarele părţi: Istoria lui Melec Purtătorul de nucă şi de Nývas în Cretinozauria, File din jurnalul lui Melec (Carnetul albastru): Lamentaţia fructelor Scrisoarea I-a către români, File din jurnalul lui Melec (Manuscrisul de la Valman): Exilat în strigăt Scrisoarea a III-a către români, Marele epilog şi Addenda. Antologia este completată cu Câteva consideraţii binevoitoare semnate de Ioan Holban, Ion Fercu, Ion Roşioru, Ion Tudor Iovian, Adrian Botez şi Grigore Codrescu, de un DICŢIONAR şi de Un roman urmuziano-orwellian, ce constituie o postfaţă semnată de Petre Isachi.

Emilian Marcu, Sfera de apă, Editura Premier, 2011, Ploieşti, 158 p. În prima parte a cărţii, Cuibul cuvântului, Emilian Marcu, înzăpezit de gânduri, întoarce faţa poemului spre lucrul şi fapta sfântă (În vatra sacră, Arbore, Putna, Aburul pâinii, Magii veniră, Grâul din pomeni, Rarău, Mierea-nfloreşte-n rugă, Zugravii iconari etc.): Cuibul cuvântului în stupul legendar/ Putere-mbracă blând în tainică rostire/ De secole, şi-i strajă împlinită la hotar/ În preacurata vrajă, sfântă logodire.(Cuibul cuvântului...). Cea de-a doua parte a cărţii, Sfera de apă, sub forma sonetului, este dedicată iubirii. Cităm prima strofă din Terestră împlinire...: Terestră împlinire îmi eşti în clipa rară/ Pe când amurgu-n fluturi se lasă-njunghiat/ Cenuşile iubirii de-acuma sunt de ceară;/ Trecutu-n disperare-i uitare şi păcat.

Oana Orlea, Întâlniri pe muchie de cuţit, LEDA – Grupul editorial Corint, Bucureşti, 2011. 160 p. Despre cartea Oanei Orlea (pseudonimul de scriitoare al Mariei-Ioana Cantacuzino), Elena Bulat, care face şi traducerea din limba franceză, spune: Patruzeci şi şapte de scrieri, greu clasificabile, ţesături tensionate, imaginând intersectări de fantastic, oniric şi real, acel real întunecat trăit de autoare, din magma căruia pulsează surprinzător, parcă zbătându-se, viaţa, mereu primejduită, mereu pe muchie de cuţit. Iar Sanda Stolojan, printre altele, menţionează: (…) Un absurd cotidian legat de nivelul derizoriu şi prozaic la care este redus omul, dar un absurd terifiant căci frica este omniprezentă – când mascată, ascunsă, subtilă, când brutală, primitivă, agresivă. Rareori răul insidios al totalitarismului în varianta sa românească va fi fost demascat cu atâta forţă şi originalitate

Melania Cuc, Via dolorosa, Editura NICO, Târgu Mureş, 2011, 106 p. În volumul Literatura română contemporană, prelungiri, la capitolul Poete de azi. Crochiuri, Irina Petraş, referitor la creaţia Melaniei Cuc, menţionează: (…) De altminteri, trecerea de la poemele descriind un peisaj lăuntric cu detalii bine conturate la tablete eseistice pline de nerv sau, mai apoi, la roman, nu e crizică, nici definitivă. O anume încărcătură metaforică secondează tabletele jurnalistei ori proza, epicul e prezent în subtextul poemelor, un transfer înspre senzaţional, la limita dintre real şi suprarenal, informează periodic versul.(…) Cităm din poemul În colţul vieţii: Solzii sunt răzuiţi fără anestezic/ De pe ştima bătrână./ În oglindă,/ Strălucesc galantarele de-mi iau ochii!/ Lumea este liberă să mă ţină/ Cât vrea şi cât poate/ În cârlige de aur,/ Aşa,/ Afumată cu foc de cârpe umezite cu sânge! (…)

Lucian Strochi, Cuvântul cuvânt, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2011. 425 p. Cele 58 de poeme ale cărţii sunt transpuse în cinci limbi străine, de următorii traducători: Iuliana Cute-Petric (lb. latină), Dana Anca Strochi şi Mihai Botez (lb. franceză), Liliana Matase de Rivas (lb. spaniolă), Delia Carmen Tomşa-Holin (lb. germană) şi Dana Iorgulescu (lb. engleză). Gheorghe Simion spune, la un moment dat, în prefaţă: … Aproape că nu mai e niciun răgaz între a scrie şi a citi, concomitenţa acerbă face parte din arta poetică a d-lui Lucian Strochi un instantaneu fulgurant, atât cât îi este îngăduit sufletului să se întrevadă: „şi sufletu-mi întors e o prefaţă…/ doar versul e aripă de înger.”

Maria Pal, Recviem, Editura Napoca Star, 2011. 83 p. Când ai atins starea de graţie a poeziei şi exişti prin aceasta, mi se pare corect ca poemul să se expună (ilustraţiile din carte aparţin autoarei) precum o corolă în freamăt continuu, iar titlul să-i fie trunchi şi rădăcină. Tocmai de aceea, poemele Mariei Pal din Recviem nu ai cum să le numeşti poeme cu capul în jos. Spre exemplu: vorbele tale deschid ferestre/ oraşul intră bulucindu-se spre inima ta// cu privirea albită peste noapte/ fumul din horn îl încingi peste brâu/ şi-ncerci acrobaţia de-a te întoarce în tine însuţi// sfioasă/ trece-o lumină întârziată prin ochii tăi înfrunziţi// din ei/ un jucăuş pui de zeu ţinteşte cu arcul spre mine/// cel ce-nlănţuie lumina/ ademeneşte asfinţitul cu numele meu

Laurian Stănchescu, Râsu’-Plânsu’ lui Nichita Stănescu, Editura Brumar, Timişoara, 2010. 282 p. Despre cei prezenţi în această carte, L.S. spune: Domniile lor nu se numără printre cei care spun că au stat lângă Nichita în timpul vieţii, ci se numără printre cei care îi ţin moartea în viaţă. Iată câţiva: Paul Aretzu, Valeriu Anania, Nicolae Breban, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Paul Cernat, Gheorghe Grigurcu, Gheorghe Istrate, Emilian Marcu, Nicolae Manolescu, Fănuş Neagu, Adrian Dinu Rachieru, Ioanid Romanescu, Robert Şerban, Laurian Stănchescu, Eugen Simion, Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, Cornel Ungureanu, Grigore Vieru, Varujan Vosganian, Sterian Vicol, Constantin Gherghinoiu, Milo Gligoriević, Sinan Gudzević, Srba Ignjatović, Gheorghe Schwartz, Cassian Maria Spiridon, Milan Zivanović.

Sherko Bekas, Eufratul, taina destinului meu, selecţie şi traducere: Niculina Oprea, prefaţă: Christian Tămaţ, Editura Ars Longa, Iaşi, 2011. 110 p. Şi spune prefaţatorul: Poemele lui Sherko Bekas, unul dintre cei mai importanţi poeţi moderni din Kurdistan-ul irakian, reunite în volumul de faţă, constituie o căutare şi o rememorare a sinelui călăuzită de înţelepciunea Eufratului, axa esenţială şi existenţială a parcursului poetic: „Adesea Eufratul vine tuşind/ şi se aşează/ lângă coastele mele./ Cu mâinile sale,/ tremurânde,/ îşi prinde barba barba şi zice:/ vorbeşte despre poezia ce rămâne/ până la sfârşit […] (Eufratul) …Profund condiţionate de valorile fiinţei umane, poemele lui Sherko Bekas, elaborate şi de o sensibilitate aparte, constituie tot atâtea momente de reflecţie asupra lumii şi a lumilor ei, o cale privilegiată, îndreptată spre regăsirea omului universal.

Emil Lungeanu, Călător în Parnas, Odiseea literară a lui Florentin Popescu, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011. 116 p. O carte de critică şi istorie literară, despre care autorul afirmă: Insolită ca formulă şi probabil fără precedent, „încercarea monografică” de faţă, concepută integral în versuri în chipul unei epopei (!), propune în cheie ludică un portret literar Florentin Popescu supus judecăţii cititorului atât cu opera propriu-zisă, cât şi cu fragmente din exegeza ei de până acum, adăugându-le comentarii şi contribuţii personale originale printr-o diversitate de tehnici mergând până la intertextualism liric, reportaj, interviu, pamflet, autobiografism şi chiar dialog dramatic. Iar Henri Zalis spune: Prodigios peregrin, inventiv creator de cânturi hesiodice, Emil Lungeanu s-a decis să defrişeze abundenta vegetaţie a Călătoriei prin Parnas. A avut în vedere cam tot ce spun pe seama lui Florentin Popescu numeroşii săi comentatori.


sus