free web hosting | free website | Business Hosting | Free Website Submission | shopping cart | php hosting

acasă

numărul 21 / martie-aprilie 2012


Florea Costache
(7 iunie 1923 – 13 aprilie 2012)


    

Gîndul ascuns

Bătrânul, cum ne povesteşte cartea,
Stătea pe sarcina de crengi uscate
Pe care şi-o dăduse jos din spate.
Şi istovit de ani îşi strigă moartea.

Apare-ndată mândra lui crăiasă,
Iar el, îngăimînd, îi face semne
Să-i urce-n cîrcă sarcina de lemne.
Şi-n toată graba s-a pornit spre casă.

Şi eu, dacă i-aş cere ca să-mi vină,
Chiar dacă-n Rai mi-ar spune că mă duce,
Prin ceruri, pe nebănuite trepte,

I-aş zice că-i sînt vorbele năuce
Şi m-aş ruga de ea să mai aştepte
Pînă învăţ să-mi fac sicriu şi cruce.

Ascunde, mamă, cheia!...

Ascunde, mamă, cheia de la uşă,
Că vine iar flămînda ursitoare,
Cu ochi vicleni şi coasa de-a spinare,
Să-mi ţintuiască visul în cătuşă.

Ascunde, mamă, cheia de la strană,
Că vine proorocul să mă cheme,
Să mă întrebe iarăşi cîtă vreme
Mi-a stat ascunsă lacrima pe rană.

Ascunde, mamă, cheia din altare,
Să nu mă fure demonii, eternii,
În templul lor zidit în Ursa Mare.

Ascunde, mamă, cheia, la vecernii,
Să nu mă prăbuşesc din alergare
Prin viscolirea vînturilor iernii.

De vorbă cu tata în vis

Să-mi spui pe unde vrei să te mai caut,
Să-mi pui o mână de ţărînă-n palmă,
S-o semăn pe sub zări de noapte calmă
Cînd heruvimii vor cînta din flaut.

De-o vei zări pe mama prin izvoare,
Ori pribegind prin rădăcina ierbii,
Să chemi din foşnetul pădurii cerbii,
Să-i ducă-n dar o ramură de floare.

Pe fraţii mei adună-i lângă tine…
Că vin şi eu cînd mi-o sosi trimisul,
Lumina ta pe creştet să ne-o scuturi.

Cu tine să străbatem Paradisul,
Pe umeri să ne prinzi aripi de fluturi.
Aşa mi-a fost în noaptea asta visul.

Heruvim

O lacrimă din ochi i se prelinge
De cînd îmi stă de pază la răscruce.
Ar vrea să-mi ştie drumul care duce
Spre ţărmul unde soarele se stinge.

Priveşte lung prin gratii de lumină
O umbră rece şi întunecată.
E însăşi umbra mea înveşmîntată
În straie zdrenţuite de hermină.

Grăbeşte, îngere, de-ţi schimbă locul!...
Eu am s-adorm, cum doarme tot pămîntul,
Vegheat din cînd în cînd de faţa lunii.

Dacă nicicînd nu m-a trădat cuvîntul,
Pe frunza cînd şi-o leagănă gorunii
Îţi va mai povesti de mine vîntul.

Drum în cer

Am ajuns la Tine, Doamne-al meu cel sfînt,
Ca să-mi ierţi păcatul greu de la Adam
Şi pe celelalte cite le mai am,
Ca toţi muritorii tăi de pe pămînt.

Ştiu că şi pentru mine, Doamne, sîngeri.
Cînd mă primeşti la taina spovedirii,
Dă-mi cît mai poţi din harul mîntuirii,
Să-mi cînte psalmii cetele de îngeri.

Cît stau în trupul lutului fierbinte,
Vină la mine voia Ta stăpînă,
Să-mi crească somnul în grădini de floare;

Să-mi treacă visul puntea de ţărînă
Spre cerul tainic însetat de soare
Şi către apa vieţii din fîntănă.




sus