free web hosting | free hosting | Business Hosting | Free Website Submission | shopping cart | php hosting

acasă

numărul 21 / martie-aprilie 2012


Linda Bastide



Membră a P.E.N. Club Internaţional; ex vicepreşedintă a Societăţii Poeţilor Francezi; vicepreşedintă a Asociaţiei „Halele din Narbonne”; însărcinată cu manifestările culturale; ambasador al Republicii din Montmartre.

Roşu-Sud

Roşu,
roşu - strigăt al Zeilor mării,
aici, unde fetele renasc în râsete şi în spumă.
Roşu,
roşii unde rebele de aventuri,
mâna de alge strânge floarea de mer.

Roşu,
roşu - ciel, stindard al unui infim infinit,
în care valurile sunt pline de păsări şi de flori.
Roşu,
roşii vânturi cu coame de ambră clară,
spărgându-se de-a lungul răsăriturilor de soare.

Roşu,
roşu - strigăt în adânc de garigă,
incendii de splendoare cu mânii de nori.
Roşu,
înjurătură sălbatică a unui vânt de Cers,
algebric vacarm în somptuoasă solitudine.

Roşuri,
primăveri explodate,
verile fierbând orizontul,
toamna striată de păsări acvatice,
iarnă de vrăji brumate.

Concerto de viaţă:
roşu.

Narbonne în inimă

Tu te numeşti tinereţea mea,

în care
se scurg
un cer fragil şi albastru,
mii de zile de miere multiplă, bare de vitraliu,

în care
vânturile se destramă în fantasme cu strigăte de păsări.

Oraşul meu personal,

în care
vânturi scot din radă norii.
În umbra de culoarea străzii,
se înscrie infinitul timpului, cu paşi cărăuşi de ieri şi de mâine.

Atât de lungi,
viaţa ta de oraş cu patru porţi ale secolelor,
fiecare din zilele tale sosite,
şi fiecare mal acostat la curbele anotimpurilor.

Voiam să învăţ bucuria uriaşă şi singură,
această lume întreagă cu forţă de orgă,
pitită în locul tău,

în care,
oraş plin de forţe şi de lumină,
se întâlnesc,

nepăsător răscolite de vânturi nenumărate,
cu o mie şapte scânteieri,

valurile subtile ale mării apropiate,

pământul-hrană,
roşcatele viţe de vie în care viaţa circulă mereu,

aurul greu al măslinilor fertili,

verdele explodat al pinilor, logodiţi cu extrema sărbătoare a verilor,

norii pierduţi, tiviţi cu azur, virgule în a te iubi.

Vara cu albastre arpegii îmi remorchează călătoriile.

Tu te numeşti tinereţea mea…

Vânt marin

Albastru-oţel-antracit, bară pe orizont.
Dantele de cochilii albe, înverzite de sare,
negre epave de lemn, statui sălbatice,
în somptuoase ruine pe nisip.
Vântul marin,
aici,
lansează marea către vechiul său mal.

Lumină-feerie, ambră gri de spumă.
Voaletă gri de nori ce evită furtuna,
hulă de cer şi de apă, suflu al marelui larg,
unda-resac se rulează pe inima pământului.
Vântul marin,
aici,
vântul-val şi ploaia-gospel.

Ea atunci, marea greacă şi latină,
coamă de brume sfâşiate, albastre-furtună,
puternică scurgere în căutare de memorie,
vacarme înghiţite în pântece de garigă.
Marea,
aici,
vertij-sud, sălbăticită.

Vântul cioban.
Strigătul său de mare, uscat-sânge al largului.
Furtune satane cu efluvii de iod crustacee.
Chiar forţa carnală a unui infinit în şiroire.
Liniştite aripi în batere, cer pierdut.
Apoi acest calm pe care-l au murind sufletele marinarilor.
Şi cerul reîncepe.

Traducere în lb. rom. de Elisabeta Bogăţan



sus