free web hosting | free website | Business Hosting | Free Website Submission | shopping cart | php hosting

acasă

numărul 21 / martie-aprilie 2012


Poezie

Eleonora Stamate

 

CE-I CARTEA?

Ce poate fi o carte, decât un petic de cer,
pe care, cu ochii, Domnul împarte, sfinţeşte lumina din noi,
un ochi de soare pe chipul unui nor însingurat,
o pasăre ce trece, prin foc şi dor,
o insulă albastră, unde visele dansează, în robe de cristal?
Cartea-i o catedrală în care cuvintele ating suflete, şi ele vibrează... vibrează!
salcie de vorbe ce desface mereu imagini în cuvinte,
o fereastră spre zori, ce se deschide pe pragul speranţei.
Ce-i cartea decât o ofrandă adusă secundelor,
o orgă celestă prin silabe vibrând?
Numai într-o carte... ninge cu petale!
În paginile ei, amurgul topeşte flori veştede,
Ca într-o reprezentaţie teatrală, absurdă părere, divină uimire...
Nasc cuvinte din taina sublimului...
Sub clopotul cărţii, dangătul lui cheamă văzduhul în lumea de basm,
unde balaurii leapădă grămezi de aur, peste cuvinte...
Atâtea întâmplări şi vise mărunte
descopăr ne-ncetat... doar într-o carte!
Ce-i cartea?
Fior nedesluşit... fără de moarte!

DE CÂTE ORI

De câte ori se va deschide cartea,
va sângera poemul,
va-ncărunţi şi scrisul;
mă vei trăi în haine albe ca zăpada,
Când va-nceta şi ultima ninsoare
să mai cadă!
Voi zbura cu aripi de vers
Ca să poposesc în insula tăcerii,
Voi anina flori mii de câmpie
la urechea copacilor,
de culoarea literelor
da, la urechea lor,
a copacilor fulgeraţi
de inimi arzânde...

APRINDE FELINARELE

Aprinde felinarele, în biblioteca viselor mele!
Ascultă... valsează cuvintele!
Să nu uiţi niciodată
că mă sfâşie dorul de carte şi,
că aş vrea să rostesc
exerciţii de melancolie, printre agate...
Coboară, Doamne, în cetatea speranţei,
cu tavanul poleit de zile şi nopţi
printre miresme de chihlimbar,
şi, ca o întrebare, fără răspuns,
Zăboveşte, pe marginea zimţată
a literei din cuvânt
de lumină sculptată!...

DIN AMINTIRI

Din amintiri, te-am adunat,
Şi toamna,
te dau frunzelor drept ram,
Când ziua mă surprinde
înţeleg,
ştii bine,
Că, adunând filă după filă,
din amintiri,
mă regăsesc
pe mine!

CHEAMĂ-MĂ

Cheamă-mă să-mi pun tâmpla
la rădăcina cuvântului,
îmbracă-mă, oricând,
cu pagini nescrise
din viaţa ta,
între file voi vedea
cum se înalţă păduri de liane
de doruri firave,
doar noaptea, ceas de ceas,
voi simţi, cu fiece filă găsită,
că se uneşte
cerul cu pământul
într-un singur glas.

ŞTIU

De la o vreme,
mă întorc acasă, printre poeme,
cât mai des,
ascult simfonia frunzelor
şi mă anin de creanga de vis
ce mi-a rămas!
Ce am omis?!
Ochii mă cheamă.
Ştiu...
Am ajuns!!!

DOAR SOARELE

Doar Soarele să se oprească-n cuvânt !
Să redeştepte memoria
adormită în lumea cuminte,
să redescopăr cuvintele
din poemul silabisit în zori,
să-mi inventeze al cincilea anotimp
unul, al cărţilor
printre care, îngerii să rătăcească,
să urce treptele lumii-n cuvânt
să asculte izvoare de ceară
cum îmbătrânim printre sfinţi,
să vindece singurătatea
dintre coperţi zdrenţuite,
să urce în rugăciunea fierbinte,
şi să ne ascundem, tiptil,
într-o carte!

 

sus