free web hosting | free website | Web Hosting | Free Website Submission | shopping cart | php hosting

acasă

numărul 21 / martie-aprilie 2012


Daniel DRĂGAN
Fascinantul fenomen al dăinuirii

 

Rareori o lectură mi-a provocat o asemenea admiraţie şi un asemenea entuziasm nesperat ca paginile unei cărţi (unice!) semnate de o profesoară onestă, dar de o rară sensibilitate, ca Doina Dobreanu, dintr-un sat pierdut în munţii Harghitei, sat neştiut, al cărui nume îl caligrafiez azi pentru prima oară cu un respect superlativ. Subcetate, aşa se numeşte satul de unde vin paginile despre care vorbesc. Un sat din zona muntoasa a Harghitei!
Cartea doamnei Doina Dobreanu este o rememorare fără cosmetizări a locurilor şi oamenilor, a străbunicilor şi părinţilor, a propriei sale vieţi. Dar cu un talent uimitor. Cartea pare un manual de trai aspru, sever, dar frumos, o carte care trebuie citită cu bună credinţă, eliberându-ne de superstiţia că tot ce scriu dascălii de ţară este literatură periferică, demnă de o îngăduitoare condescendenţă. Nu! Cartea Surâsul amintirilor a doamnei Doina Dobreanu este proba magistrală a unui intelectual rafinat şi vivace, cu un acut spirit de observaţie şi analiză, cu o gravă putere de pătrundere a acelui fenomen inexplicabil altfel decât prin vigoare şi nobleţe: dăinuirea.
Mă simt îndemnat să exemplific prin idei şi citate aprecierile de mai sus. Imposibil. Este ca şi când aş desprinde o piatră din structura piramidei, încercând să ilustrez măreţia întregului. Piatra va rămâne ceea ce este: o piatră, o simplă piatră, dar valoarea ei stă în alcătuirea edificiului, singura care poate da seama de dimensiune, proporţie, expresivitate, grandoare, mister.
Oamenii din cartea doamnei Dobreanu răzbesc trăind o viaţă zbuciumată, plină de obidă (nici azi nu au electricitate!) dar nu sunt răi şi posaci; ei îşi asumă condiţia şi se ridică deasupra vitregiilor prin putere şi frumuseţe morală, izbutind să rămână senini, cu gesturi de o simplitate voievodală chiar şi în cele mai simple împrejurări ale vieţii şi – mai ales! – prin însuşirea de a empatiza continuu, de a coagula în comunităţi viabile în care indivizii se structurează completându-se reciproc, potenţându-şi calităţile individuale în structuri sociale străvechi, dar încă viabile, indestructibile: familie, generaţie, obşte sătească, vatră de civilizaţie şi cultură. Cartea are calitatea de proză narativă, beletristică, însă e, totodată – în felul ei – o monografie, o construcţie care oferă argumente temeinice de natură antropologică.
Un singur fapt rupe echilibrul perfect şi sparge armonia: eşecul propriului său mariaj. Drama persoanei, a autorului, a individului se converteşte într-o mare dragoste pentru ceilalţi, pentru toţi ceilalţi, de la strămoşii vii în amintirile bunicilor, la copiii rudelor, vecinilor, ai satului. Dascălul îşi împlineşte vocaţia, charisma! căci despre asta e vorba, nu despre un job, despre o slujbă aducătoare de venit, ci de un legământ profund şi de o suferinţă care se cere distilată în esenţele fine ale splendorilor oricând şi oriunde posibile.
Îi îndemn pe prietenii mei să citească această carte. Să nu se descurajeze dacă vor întâlni şi pagini din oglinda cărora chipul autoarei nu se iveşte zâmbind, ci lasă locul unor necesare enumerări documentare, de maximă importanţă etnologică şi istorică pe care talentul, (dovedit!) al doamnei Doina Dobreanu s-a abţinut să-l poleieze, să-l cosmetizeze. Vom fi răsplătiţi prin alte multe pagini de autentică şi puternică emoţie artistică. Volumul se susţine prin întregul său şi prin verticalitatea de simţire, prin puritate morală şi demnitate umană.



sus